More than a hobby

Everything began when Janka was born. My cousin called me and asked if I could make a blanket for his daughter. He wanted to make a surprise to his wife and his baby also. I started to gain the materials I had at home and made this fluffy blanket with the baby’s name on it:

Janka loved to slepp with her new blanket. My colleagues saw this picture and thought to make a similar gift to tha newborn babies in family or among friends. So they asked me to make some more.This is how Dániel

and Nóra recieved one.

Than an ex classmate found me through the internet and asked me to make two blankets: one for her daughter and one for her friends’. She had a concrete idea how should the blanket look like, so we got on with the work easily. Lara shortly got her blanket:

Anna recieved this model:

Fortunately a baby was born in the family too, so I made him this gift

with this ded ptotector with our team’s logo .

Lately I gave my friend a kind dragon, being a gift to her son, Magor.

Actually I counted only those works which had photo. Sometimes I am so excited to work, that I forget to make pictures.

In the meantime I realized that this means to me more than a hobby, is real passion!

Mai mult decat un hobby

Totul a inceput cand s-a nascut Janka. Varul meu a vrut sa faca o surpriza bebelui si mamicii, astfel m-a rugat, sa cos fetitei o paturica. Am asortat repede materialele ce aveam acasa si am facut patura cu numele fetitei pe ea.

Janka dormea tun sub paturica. Apoi au vazut colegele aceasta poza, si le-a venit cheful de daruire, asa ca m-au rugat sa le fac si lor cate o paturica. Adica nu lor, ci bebeilor din familie, sau a prietenilor. Asa am ajuns sa fac una si lui Dani

si pentru Nóra.

M-a cautat prin internet si o fosta colega de clasa gravida si ea (precum si eu pe atunci), si a insistat sa-i cos doua paturi deodata. Una fetitei ei, si una prietenei. Avea idee concreta cum sa arate, astfel progresam bine. Lara a primit paturica asta:

Anei i-am facut modelul acesta:

Din fericire s-a nascut un bebelus si in familie, asa ca i-am cusut si finului o patura

si un aparator pentru patut cu “emblema” grupului de prieteni.

Nu demult i-am daruit prietenei un balaur dragut pentru fiul ei de cateva luni:

Am enumerat cele despre care aveam poza. Cateodata sunt atat de excitata si entuziasmata, ca uit sa fac poza.

Intre timp mi-am dat seama, ca aceasta inseamna mai mult pentru mine decat un hobby, e o pasiune!

Több, mint hobby

Az egész úgy kezdődött, hogy megszületett Janka. Az unokaöcsém pedig szeretett volna meglepetést szerezni babának-mamának egyaránt, és megkért, hogy varrjak Jankának egy kis puha takarót. Gyorsan összeválogattam az itthon levő anyagokból egy takaróra valót és hamar elkészítettem.

Janka nagyokat aludt alatta. Aztán a kolleganőim látván a képet, kedvet kaptak ők is az ajándékozáshoz és kérték, készítsek nekik is. Illetve az ismerőseik, barátaik, családtagjaik születendő babáinak. Így készült el ez a takaró Dani számára

és ez Nóra részére

Majd egy régi kedves osztálytársnőm is felkeresett, hogy szeretne a születendő kislányának és a barátnője kislányának is egy-egy plédecskét. Konkrét elképzelése volt, ezért nem volt nehéz a közös munka. Lara ezt a takarót kapta:

Annának pedig Babócás takarót készítettünk:

Szerencsére a közvetlen család is bővült, így keresztfiúnk is kapott egy takarót

és egy rácsvédőt a baráti társaság “logójával”:

Legutóbb pedig a barátnőm kisfiát ajándékoztuk meg egy házisárkánnyal:

És itt csak azokat soroltam fel, amelyekről készítettem képet. Néha elfelejtem a nagy izgalomban, az alkotás hevében.

Időközben rájöttem, hogy ez már több, mint hobby, igazi szenvedély!

Noptiera noua

Mobilarea dormitorului a stat sa astepte cel mai mult. Asta a fost cel mai putin important, caci in dormitor intram numai sa dormim. (Si cateodata pentru o batalie cu perne cu copii pe patul mare.) In fine am mobilat dormitorul cu fel de fel de piese vechi, spunand ca “preschimbam cu timpul”. Nu au fost doua bucati care s-ar fi potrivit ca stil sau la culoare. Perioada de tranzitie insa s-a prelungit cam mult, si cand nu ne-au mai incaput hainele in dulapul dublu, ne-am saturat. In sfarsit am comandat garderoba noua. Tamplarul ne-a asigurat ca are cele mai bune sine pentru usi glisante, n-o sa ne plangem. Singurul punct sigur in dormitor este patul, pe care nu vrem s-o schimbam. Este facut din pin lacuit natur. Acesta ar fi punctul de pornire al mobilierului. Tamplarul ne-a recomandat un PAL imitatie pin, dar va spun drept, nu mi-a placut. Opinia mea despre aceste imitatii este ca daca dulapul nu este facut din lemn, sa nu ne prefacem ca ar fi. Din fericire egzact in acea zi cand trebuia sa merg la tamplar sa aleg materialul, cumnata-mea (nemiskacat.cafeblog.hu) a fost in oras si m-a insotit. Ea mi-a intarit decizia: am ales crem combinat cu trufa. Sunt foarte multumita cu culorile alese, dar usile garderobei au o “armatura” metalica, pentru care sunt si azi suparata pe mine, ca nu le-am trimis inapoi la livrare.

Dar in fine nu despre garderoba vroiam sa va povestesc, dar fiind punctul de pornire, nu o puteam ocoli. Tema actuala ar fi o noptiera, pe care am salvat-o din casa veche. De fapt sunt doua la fel, asa ca putem pune cate una la capurile patului. M-a captival forma noptierei, are linii clasice, dar ii trebuia un face-lifting sa se integreze in ambianta. (De aceea vorbesc in singular, pentru ca numai una este reinnoita.)

Asa arata una langa alta, cea veche si cea noua:

Noptierele sunt destul de uzate, dar la un moment dat nici nu conteaza. Am incercat sa slefuiesc un pic suprafata si m-am mirat cat de usor a picat stratul lacuit.

Cand am slefuit-o de tot si am vazut cum arata “nud”, m-am decis: trunchiul voi vopsi cu alb, si restul, adica partea superioara si picioarele, vor ramane naturale, ceea ce va da un cadru piesei. Ar fi pacat sa vopsesc narvura conturata – desi nu neg, asta a fost prima intentie (am ales de pe paleta Annie Sloan Chalk Paint™ culorile Old White si Coco. Cea din urma a ramas nefolosita.)

Si iata procesul de transformare:

Trunchiul am dat cu doua straturi de Old White, apoi cu ceara.

Pe partile ramase am pus lac nitro.

Dupa ce s-a uscat, a ramas numai sa-i pun un buton nou, sa-si primeasca forma finala.

Nu stiu cum am reusit – nici nu ma intrebati – dar culoarea a iesit un crem deschis, desi vopseaua a fost alba, si ceara incolora. Nu e prima data cand folosesc aceasta combinatie, dar n-am experimentat asa ceva. Mi se pare ca noptiera s-a asimilat in ambianta cand am pus-o la locul ei 🙂 Este completarea demna al garderobei. Spre multumirea mea rezultatul i-a placut si sotului meu. A recunoscut, ca dormitorul deja arata altfel, si incepe sa semene cu cea inchipuita. Nu mai lipseste decat o etajera, doua covoare, un birou… si desigur cealalta noptiera. Poate la primavara…